Uniunea Europeana ne da, noi spunem NU!

Programul URBACT II a rezultat din iniţiativa Comisiei Europene şi a statelor membre implicate în Comitetul de Monitorizare URBACT. URBACT II a fost aprobat în martie 2007 şi reprezintă continuarea lui URBACT I care s-a desfăşurat între 2002 şi 2006 şi care a fost o iniţiativă a Comisiei cu scopul de a organiza schimburi de experienţă între oraşele Uniunii. Necesitatea acestor schimburi s-a datorat faptului că oraşele au un rol important în atingerea obiectivelor strategice ale Agendelor de la Lisabona si Gothenburg.
In cadrul acestui program România a participat cu doar 3 proiecte: Agenţia de Dezvoltare Intercomunitară Alba Iulia, Asociaţia Metropolitană Braşov, respectiv Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Baia Mare.
Proiectele din cadrul URBACT II pot contribui în mod clar la dezvoltarea centrelor urbane din România, dar deocamndată după cum se poate vedea din numărul mic de instituţii implicate, capacităţile acestui program nu sunt exploatate la maximum. El poate constitui şi o modalitate de a compensa modul clientelar în care guvernul actual sprijină dezvoltarea spaţiilor citadine în fruntea cărora se află edili portocalii.
Un exemplu de un proiect din cadrul programului în care au fost implicaţi şi parteneri din România este Nodus care s-a desfăşurat între septembrie 2008 şi mai 2010. De asemenea, nu i s-a acordat implicarea necesară.
Proiectul Urbact Nodus a pornit de la o observaţie fundamentală – oraşele tind să răspundă la problemele pe care le au prin concentrarea acestora în arii urbane de acţiune bine delimitate, combătându-le prin intermediul abordării integrate, ca fenomen local. Cu toate acestea, anumite tipuri de problematici urbane, (şomaj, educaţie, asistenţă socială) nu pot fi tratate exclusiv în zonele selectate, necesitând o abordare la o scară teritorială mai largă. Concomitent, deciziile luate la nivel regional pot afecta zonele urbane prin efecte precum excluziunea socială sau segregarea teritorială.
“Regenerarea urbană integrată este concepută sub forma unui proces planificat, care trebuie să transceadă hotarele şi abordările utilizate în mod obişnuit anterior pentru a se adresa oraşului ca un întreg funcţional şi părţilor sale precum componentele unui organism urban unitar, cu obiectivul de a dezvolta şi echilibra în totalitate complexitatea şi diversitatea structurilor sociale, economice şi urbane, stimulând în acelaşi timp o mai mare eco-eficienţă a mediului înconjurător” (Declaraţia de la Toledo)
În concluzie, regenerarea urbană nu este un proces care se aplică numai la nivel local, deoarece are profunde implicaţii asupra teritoriilor învecinate. Considerând că prin “integrarea externă” a politicilor de acţiune urbană (reintegrarea intervenţiilor urbane în cadrul nivelelor teritoriale superioare ca scală, într-un sens funcţional mai larg) se pot atinge obiective precum echilibrul teritorial şi social, proiectul NODUS a urmărit corelarea regenerării urbane cu planificarea spaţială, cu accent pe guvernanţa la nivele multiple, în scopul realizării unei dezvoltări urbane mai echilibrate.
Raportul final exprimă clar necesitatea guvernanţei verticale la nivele multiple, a
conexiunilor spaţiale între zonele urbane selectate şi vecinătăţile lor (pentru a evita efectele negative), pentru conexiunea funcţională a intervenţiilor cu politici urbane comprehensive. Înţelegând scara unei intervenţii, nivelul la care populaţia poate fi implicată efectiv în proiect şi în care rezultatele trebuie monitorizate înseamnă o utilizare mai eficientă a ideilor mixului social în regenerarea urbană şi o relaţionare a problemelor cu oportunităţile, în doar câteva cuvinte, o dezvoltare urbană mai echilibrată.
NODUS – model pentru politicile de regenerare urbană româneşti

Chiar dacă nu este inclusă într-un program naţional, ci numai în programe sectoriale finanţate prin diferite instrumente financiare, regenerarea urbană este considerată totuşi soluţia de bază pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii oraşelor româneşti, care se confruntă de mult timp cu moştenirea planificării centralizate şi slăbiciunile sistemelor urbane dezvoltate prin metode tradiţionale.

Necesitatea adaptării rapide la principiile şi practicile UE, penetrarea “modelelor” recent importate– pentru dezvoltarea urbană au catalizat dezvoltarea şi implementarea instrumentelor noi, promovând abordarea integrată la nivel instituţional, spaţial, sectorial şi la nivelul proiectului şi implicarea comunităţii în problemele legate de dezvoltarea urbană. Din această perspectivă, planificarea strategică şi dezvoltarea urbană integrată sunt recunoscute astăzi în România ca soluţii fundamentale pentru creşterea atractivităţii oraşelor.
Trecând printr-o perioadă activă de dezvoltare urbană, oraşele româneşti au descoperit în regenerarea urbană o cale de a transcende de la deficienţele urbane la oportunităţi şi prosperitate. Pentru multe oraşe care au respectat recomandările Cartei de la Leipzig – utilizarea politicilor de dezvoltare urbană integrată şi concentrarea atenţiei pe zonele defavorizate în contextul cuprinzător al oraşelor în general, a constituit o soluţie pentru dezvoltarea unor experienţe de succes.
Cele mai cunoscute proiecte româneşti de regenerare urbană au fost dezvoltate în oraşele Baia Mare,Sibiu, Bucueşti, Constanţa şi Alba Iulia, vizând, în special, în special centrele istorice ale acestora. Dar, acumularea de cunoştinţe şi experienţe în vederea perfecţionării dezvoltării şi implementăriipoliticilor urbane cu relevanţă pentru regenerarea urbană constituie o misiune continuă, dovedită prin implicarea pe scară largă în proiecte europene a numeroase ONG-uri, instituţii, regiuni şi localităţi din România.
În plus, intervenţiile adresate zonelor de acţiune urbană din oraşele româneşti se confruntă cu probleme precum lipsa datelor statistice la nivelul cartierelor, greutăţi în implicarea grupurilor interesate relevante în procesele participative, lipsa metodologiilor clare şi discrepanţe între diferite nivele guvernamentale de responsabilitate.
Din această perspectivă, rezultatele proiectului NODUS, “lecţiile învăţate” ale fiecărui partener, inclusiv cel român şi “metodologia celor patru paşi” dezvoltată în cadrul proiectului asigură un debut promiţătorpentru alte iniţiative de regenerare urbană.