
Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputatilor, a declarat că întreţinerea se va scumpi în acest an cu 300%. Iancu a precizat că acest lucru se întampla din cauza tăierii subvenţiilor la energie termică de către guvern. Impactul acestei măsuri nu va fi resimţit din fericire de către populaţie chiar la nivelul precizat de domnul Iancu pentru că primăriile municipiilor vor prelua din fonduri proprii o parte a subvenţiei care venea înainte de la guvern. Fiecare în funcţie de posibilităţi pentru că iarăşi se poate vedea cum guvernul PDL găseşte o cale să favorizeze primarii PDL care vor beneficia de sume mai mari decât colegi lor de altă culoare politică.
Totuşi subvenţionarea gigacaloriei de către primări nu este neapărat cea mai bună soluţie pe termen lung. Ea este necesară la momentul de faţă pentru a proteja populaţia care şi aşa se confruntă cu scumpiri în toate domeniile ( un exemplu mai recent este cel al combustibilului) şi cu scăderi de venituri. Ĩn plus din declaraţiile domnului Băsescu ( care când este vorba de tăieri sau îngheţări de venituri este o sursă credibilă) salariile şi pensiile nu vor creşte în viitorul apropiat. Ĩn lipsa oricărei intervenţii din partea autorităţilor locale, oamenii nu ar fi avut la dispoziţie decât soluţia debranşării.Dar acestă intervenţie poate fi considerată ca având destule neajunsuri, pentru că banii din subvenţii provin din fondurile primăriilor care sunt constituite din taxele şi impozitele locale plătite tot de cetăţeni. Prin urmare tot contribuabilul plăteşte în mod indirect. Mai mult banii folosiţi pentru a atenua impactul asupra gospodăriilor nu mai pot fi utilizaţi pentru investiţiile de care municipiile din România au atâta nevoie. Un exemplu clar de o investţie extrem de necesară ar fi exact în infrastructura de termoficare, mare parte a agentului termic se pierde pe ţevi până să ajungă la consumatori. Pe termen lung subveţionarea ar fi o povară cronică pentru primării, un mod de a ţine blocaţi nişte bani care nu pot contribui la dezvoltarea urbei respective.
O modalitate mai imaginativă este necesară pentru rezolvarea acestei dileme, protejarea populaţiei şi în acelaşi timp eliberarea unor bani atât de necesari investiţiilor. Uniunea Europeană ar putea fi cea care să ne ofere răspunsul, aceasta a publicat o cerere de proiecte sub denumirea de „Oraşe şi comunităţi inteligente”. Prin acest demers Comisia încearcă să descopere căi de reducere a consumului energetic şi termic în marile metropole europene. Se doreşte accelerarea utilizării tehnologiilor cu grad de poluare redus prin măsuri inovative. Printre scopurile proiectului se numără crearea unor modele de planificare strategică sustenabilă luându-se în considerare fluxurile energetice din diverse ramuri prin diferite oraşe europene precum şi sprijinirea acestora cu derularea unor proiecte ambiţioase în cadrul unei planificări urbane cuprinzătoare. Trebuie luate în considerare toate aspectele importante precum: renovarea clădirilor existente, sistemele energetice, reţelele de încălzire/ răcire, reţele de electricitate, adaptabilitatea climatică, eficientizarea sistemelor de apă şi canal, eficientizarea colectării de deşeuri şi tratare a acestora, sisteme de transport optimizate, promovarea unor vehicule de transport eficiente.
Ĩn motivarea proiectului se arată că ar trebui realizată integrarea din punct de vedere energetic a cartierelor din oraşe cu parcurile industriale. Căldura provenită din turnuri de răcire industriale, sistemele de aer condiţionat, racirea centrelor de date este irosită în momentul de faţă. Ea poate fi colectată din domeniul industrial, clădiri industriale, clădiri de birouri, centre de date sau case particulare şi redirecţionată către utilizatori. Incălzirea locuinţei şi a apei ar putea fi completată prin utilizarea unor pompe de căldură. Pentru răcorire pe timp de vară se pot folosi râurile, lacurile sau alte ape de suprafaţă precum depozite frigorifice care să ofere aer rece pentru utilizatori din mediul urban. Sitemul ar trebui bazat în primul rând pe recuperarea căldurii ( de ex de la incinerarea deşeurilor) şi adaptarea temperaturi reţelelor pentru aplicaţiile necesare. Propagarea căldurii prin intermediul pereţilor şi a podelelor poate folosi temperaturi mai scăzute ( sub 30 grade), iar răcirea prin pereţi şi acoperiş permite folosirea apelor care au o temperatură sub 20 de grade. Pompele de căldură pot încălzi apa menajeră până la 60 de grade. Iar pentru restul de nevoi se vor folosi energiile regenerabile.
Rezultatele aşteptate sunt următoarele:
• Practici, tehnologii ( de încălzire, răcire, sau electrice) şi tehnici ieftine şi eficiente din punct de vedere energetic.
• Accelerarea introducerii pe piaţă a celor mai inovative instrumente pentru managementul energetic al oraşelor.
• Crearea de exemple a celor mai bune practici pentru creionarea centrului de date şi a unui sector al construcţiilor bazat pe inovare şi competitivitate cu beneficii pentru constructori şi mediu
• Contribuţie la dezvoltarea standardelor de performantă si a reglementărilor la nivel european, naţional şi zonal în materie de arhitectură urbană şi construcţii prin metoda celor mai bune practici.
Desigur toate aceste lucruri nu se vor întâmpla peste noapte, deocamdată prin acest proiect UE caută modele de dezvoltare urbană care apoi să poată fi extins în întreg spaţiul urban european. Se vor monitoriza metodele adoptate de oraşele care vor participa în acest proiect şi rezultatele obţinute pentru a se vedea care sunt cele mai bune soluţii. Nici măcar oraşele selectate nu vor folosi tehnologiile propuse pe toată suprafaţa acestora ci numai în anumite cartiere care să servească drept zonă de testare.
Chiar şi cu menţiunea anterioară trebuie precizat că metropolele din România trebuie să depună eforturi pentru a fi integrate în acest proiect. Pentru prima dată ţara noastră ar putea servi drept exemplu pentru alţi, nu ca până acum când noi pur şi simplu copiam modelele occidentale. Pe baza concluziilor trase în urma acestui proiect se poate elabora o legislaţie europeană care apoi să devină obligatorie pentru statele membre. Prin prezenţa unui municipiu român se poate evita apariţia unor modele a căror implementare în ţara noastră ar atrage eforturi şi transformări considerabile şi care nu ar fi în concordanţă cu nevoile noastre dar pe care va trebui să-l adoptăm oricum. Mai este şi faptul că la acest proiect trebuie să participe minimum trei municipii din diferite ţări ale UE, este deci o modalitate de a întări relaţiile cu alte state europene şi de a îmbunătăţii imaginea României peste hotare ( prin existenţă unui model românesc). Proiectul descris are şi o componentă importantă de cercetare, aşadar s-ar oferi un imbold important unui domeniu (cel al cercetări) care a fost grav neglijat în ultima vreme în spaţiu Carpato-Danubiano-Pontic. Iar poate motivul cel mai clar pentru care o asemenea participare este necesară, este că eficienţa energetică dorită înseamnă costuri reduse în toate domeniile care ţin de spaţiul urban, ori unde ar fi acest lucru mai de dorit decât într-un stat care are printre cele mai mici venituri din Uniunea Europeană. Prin urmare este in interesul României să aducă un aport considerabil la realizarea acestui proiect.
