Legea Capitalei, o epopee fara sfarsit?

Legea Capitalei si consultarea bucurestenilor a intrat in agenda publica de cateva luni si pare ca nu mai are sfarsit. Disputele politice sunt departe de a fi constructive si se observa acelasi stil PDList de a lupta prin intermediul oricaror mijloace pentru a-si asigura TRONUL la Primaria capitalei.

Poate ca acet scop nu este de condamnat, fiecare partid lupta pentru putere, dar se pare ca noi jucam in alta Liga, ce a principiilor si valorilor, cea a promovarii intereselor ce transcend ideea de beneficii proprii. Lupta pentru Legea Capitalei o dam pentru bucuresteni, pe cand PDL are alta miza. Devine o poveste interesanta, mai ales daca analizam modul cum membrii PDL din Consiliul General incerca sa-si faca jocul ( ei alcatuind majoritatea).

Pana unde merg? De la impunerea unui numar nejustificat de intrebari pentru referendum si irelevante pentru subiectul acestuia, pana la amanarea datei consultarii publice, este evident: pana unde vor ei! Rezultatul?! Scaderea interesului cetateanului pentru aceasta problema cu efecte consistente pentru viata publica, cheltuirea unor sume colosale pentru campaniile de informare si un cetatean mai putin informat. Paradoxal as spune asupra lipsei de informare, dar deja ne-am obisnuit cu aceasta strategie a PDL: Cu cat stiu mai putin, cu atat nu isi dau seama de efectele unei astfel de legi. Sa nu uitam cazul Codului Muncii, care tocmai ce a atras un avertisment din partea Comisiei Europene. Atat de bun si in conformitate cu dreptul comunitar a fost!

O solutie eficienta pentru educatie!

Mizez foarte mult pe educatie si pe prioritizarea reformei in acest sector al societatii. Am facut eforturi pentru a descuraja abandonul scolar, dar apelul meu la consolidarea unei platforme in acest sens a ramas un ecou care si-a pierdut din intensitate in timp.

Daca ne uitam spre statele occidentale, observam ca educatia si sistemul de educatie este privit si prin prisma unui sistem social, nu doar al unuia educativ. Am sa explic imediat ce inseamna acest lucru: o scoala moderna!
In lumea civilizata timpul se masoara altfel, iar oamenii au din ce in ce mai putin timp pentru copiii lor. Guvernele occidentale, preocupate de problemele sociale cauzate de absenta parintilor in educatia copiilor, au adoptat aproximativ aceleasi masuri in ceea ce priveste sistemul de invatamant. Astfel, scolile au fost construite la standarde de siguranta foarte ridicate, dotate cu sali de sport, cantine, sali de lectura, sali de odihna, parcuri pentru recreere, s.a.m.d.
Mai mult, supravegherea permanenta a copiilor a reprezentat o preocupare, iar un program unitar al scolilor ce poate incepe la 8.00-9.00 si se poate termina la 15.00-17.00 este vazut ca o solutie optima.
Dintre toate sistemele de program prelungit, consider ca sistemul Step by Step este cel mai eficient si nu este extrem de costisitor (in termenii beneficiilor ulterioare).

De ce Step by Step ?


Educatia traditionala este conceputa ca o arta de a conduce copilul spre asimilarea normelor societatii civilizate prin reproducerea sistemului socio-cultural existent. Implicit, pedagogia traditionala considera ca la o anumita varsta copii vor trebui sa acumuleze o anume calitate si cantitate de cunostinte si sa poata asimila anumite comportamente.

In acest sistem copilul invata prin reproducerea modelului dat. Educatia este generalizatoare, egalizatoare, dupa un model care nu este intotdeauna inteles de catre copil cu toate ca este probat si acceptat de catre adulti. Performanta rezultata se evalueaza prin notare. Astfel, nota prin judecata de valoare asociata devine "vina" sau "merit" ale copilului.

In sens modern, educatia se bazeaza pe achizitiile psihologiei dezvoltarii copilului si vizeaza cultivarea tuturor calitatilor potentiale ale acestuia. Cercetarile contemporane privind dezvoltarea ne spun ca persoane diferite se dezvolta in ritmuri diferite si ca exista perioade critice individualizate de dezvoltare.

Copilul invata prin descoperire in interactiunea sa cu mediul. Interactiunea cu mediul si motivatia explorarii este cultivata de pedagog. Metodele si mijloacele de explorare si cunoastere ale copilului sunt individuale, adesea neasteptate, originale. Educatia este individualizata, copilul merge spre cunoasterea lumii inconjuratoare si identificarea comportamentelor utile, pe cai personale. Performanta intr-un domeniu de dezvoltare este in acest caz de comparat doar cu celelalte aspecte ale dezvoltarii copilului si cu propria performanta sau abilitate anterioara, nu cu un standard extern. Comparatia cu el insusi in performantele anterioare o face atat copilul cat si pedagogul, aceasta fiind una din motivatiile descoperirii si progresului individual. In plus copilul descopera efectele si mijloacele colaborarii si negocierii cu semenii in locul unei competitii pe criterii standard impuse de adulti.